sâmbătă, 19 februarie 2011

Brâncuşi 135

Astăzi se împlinesc 135 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi. Cum toată blogosfera şi facebook-ul se extaziază că google aduce un omagiu sculptorului cu origini olteneşti, nu pot să mă abţin ca să nu scriu şi eu ceva nostim în onoarea acestei zile.

Anul trecut, prin martie, vizitam atelierul lui Brâncuşi, refăcut la poalele Centrului Pompidou, într-o incintă de sticlă discretă şi ferită de zgomotul bulevardului. Un grup de madame sărite bine de vârsta tinereţii ascultau curioase spusele unei ghide de un leat cu ele. Le vorbea despre viaţa şi opera sculptorului în timp ce mie îmi creştea mândria naţională ca vrejul lui Jack, mai să spargă tavanul. Erau câteva cuvinte pe care nu le înţelegeam neam. M-am dat mai aproape, m-am concentrat, ;i am realizat că ceea ce mie îmi suna a chineză, nu era decât pronunţia defectuoasă a neaoşului Târgu Jiu. Poate că mai pronunţase şi alte toponime care nu aveau nicio legătură cu realitatea, dar ce contează. Partea cea mai amuzantă a fost atunci când ghida a supus, mai mult mirată decât informând, că Brâncuşi nu s-a însurat niciodată. I se păruse o mare bizarerie acest amănunt din viaţa unui artist care a creat în fond Sărutul sau Poarta Sărutului. Mirarea s-a răspândit ca un văl bezmetic şi peste feţele ascultătoarelor ei.

Recunosc că nici eu nu ştiam mare lucru despre viaţa sculptorului şi nici nu mă interesase vreodată dacă acesta fusese sau nu căsătorit. Fapt e că prima carte pe care am extras-o din bibliotecă după ce m-am întors de la Paris a fost Petre Pandrea – Brâncuşi amintiri şi extaze. Se prăfuia alături de alte câteva zeci de cărţi cu cotor alb - negru, marcă editurii Meridiane. Este o carte minunată, pe înţelesul profanilor şi care îţi spune cam tot ce ar fi pertinent să ştii despre unul dintre cei mai importanţi oameni pe care i-a dat această ţară.

O altă carte cel puţin la fel de interesantă despre Brâncuşi este cea a Carolaei Giedion-Welcker, istoric de artă german, dar asta în cazul în care vreţi să aprofundaţi.

La final, nu mă abţin să transcriu unul dintre citatele celebre atribuite sculptorului:
Toată viaţa mea am căutat numai esenţa zborului. A zbura: ce fericire !... 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu