Cea mai recentă şi cea mai impozantă statuie inaugurată în Bucureşti – da, aţi ghicit, statuia ecvestră a lui Carol I din Piaţa Revoluţiei, realizată de sculptorul Florin Codre – pare a fi mai mult un elogiu adus armăsarului regal, decât regelui. Carol, prezenţă discretă, este estompat în spatele gâtului arcuit al animalului. Faţa regelui este inexpresivă, aproape ştearsă, haina sa pare o bucată de tablă îndoită, iar atitudinea, una cât se poate de banală şi cuminte, ca şi cum personajul s-ar întoarce obosit seara de la o plimbare la galop.
Calul însă face toţi banii! Un armăsar frumos, impunător, bine hrănit, nescopit, ba dimpotrivă, dotat cu nişte organe sexuale mari, frumoase şi vizibile din orice unghi ai privi. Apoi coada, ridicată obscen, după unii pentru a defeca, după alţii pentru a exprima mândria conform expresiei „a ţine coada pe spinare”. În toată piaţa aceea, un animal îl pune în umbră nu numai pe stăpânul său de bronz, un Carol cu expresie de burghez amator de echitaţie, ci şi pe mult controversata ţeapă a lui Ghilduş, ajunsă acum o baligă înfiptă într-un băţ.
Şi încă ceva.
Şi încă ceva.
Statuia ecvestră a lui Carol I din Bucureşti are şi pagină pe Wikipedia. Aşteptăm cu interes pagina ei de facebook. Bineînţeles că îi voi da like sau, şi mai cool, vom deveni prieteni.
Vanjosul armasar si nobilul sau calaret mai au un efect asupra ansamblului arhitectural invecinat, si anume ca ii reduc scala. Biblioteca Nationala si fostul CC par acum mai pricajite. Totusi salut cu optimism acest nou suflu de infrumusetare a Bucurestiului. Mie imi place si Carol Calare si grupul statuar caragialesc.
RăspundețiȘtergeredespre "grupul statuar caragialesc" vom vorbi intr-o alta zi cu soare
RăspundețiȘtergere